Cânepa – cultura minune a lumii

Privită în cultură, cânepa nu este foarte impresionantă. O plantă înaltă, cu frunze dinţate pe margine, cu flori mici, verzui. Numai că ea este utilizabilă 100%!  România este singura ţară din Europa care cultivă cânepa pentru fuior, iar soiurile noastre sunt printre puţinele din lume care dau o fibră lungă. Nemţii, colaboratorii noştri externi, au denumit-o „fibra de aur“.

          

Din păcate înrudirea cu marijuana a făcut cultivarea cânepei în unele zone ale globului destul de dificilă.

Mai jos sunt câteva motive cheie pentru care cânepa ar trebui sa fie cultivată pe scară largă:

Creştere rapidă şi viguroasă: Cânepa creşte foarte repede şi poate fi cultivată în orice climat şi sistem agronomic.

Nu necesită pesticide şi ierbicide: Cânepa poate creşte fără (sau cu o cantitate foarte mică de) ierbicide, fungicide, pesticide sau biocide.

Necesită mai puţină apă decât bumbacul, fiind rezistentă la secetă, creşte şi fără irigaţie în timp ce 77% din culturile de bumbac sunt irigate.

Suprafaţă mică de cultivare. Producţia mare de fibră duce la o suprafaţă mai mică de cultivare faţă de alte culturi.

Suprimă buruienile: Cânepa este un supresor al creşterii buruienilor în mod natural prin viteza ei de creştere si prin frunzărişul des prin care blochează soarele astfel încât celelalte buruieni care sunt mai mici nu mai cresc, cânepa fiind ea însăşi o buruiană.

Îmbunătăţeşte structura solului: Datorită rădăcinilor lungi, cânepa reface solul cu nutrienţi şi azot şi ajută la prevenirea eroziunii solului, după recoltare orice reziduu acţionând într-un mod „eco-friendly”.

Cânepa produce oxigen: Cânepa produce la fel de mult oxigen, în timpul creşterii, cât dioxid de carbon se produce prin arderea aceleiaşi cantităţi de cânepă.

Curăţă după o poluare: Cânepa curăţă toxinele din pământ, procedeul numindu-se fitoremediere. Cel mai bun exemplu este faptul că s-a folosit cânepa pentru curăţarea elementelor radioactive din pământ în urma accidentului de la Cernobâl.

 

Produse obţinute din cânepă

Produsele obţinute din cânepă sunt 100% biodegradabile, reciclabile şi refolosibile. De asemenea, rapiditatea cu care creşte poate aduce beneficii din punctul de vedere al resurselor primare pentru produsul final.

Mai jos sunt câteva exemple de produse obţinute din cânepă care aduc beneficii asupra sănătăţii noastre şi asupra mediului inconjurător.

1. Uleiul din seminţe de cânepă: Este extras din seminţe crude de cânepă, are capacitate mare de hidratare, este un antiinflamator natural, este sursă de acid gamma-linoleic, protejează de razele UV şi poluare, bogat în antioxidanţi, bun în tratamente pentru păr, tratează eczeme şi psoriazisul. Nici o altă resursă alimentară nu oferă balanţa ideală (3:1) de acizi graşi Omega-6 şi Omega-3 precum uleiul de cânepă.

Ulei de cânepă

2. Lapte din seminţe de cânepă: Toată lumea poate avea acces la impactul nutriţional al seminţelor de cânepă urmând aceşti paşi: se iau câteva seminţe organice de cânepă şi câteva migdale, se pun la înmuiat 24 de ore în apă plată, se scurg şi se clătesc după care se pun în blender cu puţină apă plată şi se strecoară. Acest lapte trebuie consumat proaspăt sau păstrat în frigider cel mult 48 de ore şi se poate combina cu fructe sau legume.

3. Folosirea hârtiei din cânepă ar reduce defrişările considerabil. Pentru fiecare 4 acri de păduri ce sunt necesari anual pentru a obţine hârtie, ar fi necesar numai un acru de cânepă pentru aceeaşi cantitate de hârtie. Hârtia din cânepă poate fi reciclată de 7-8 ori, comparativ cu hârtia clasică ce poate fi reciclată doar de 3 ori.

4. Hainele făcute din materiale textile obţinute din cânepă sunt fără reziduuri chimice care să afecteze sănătatea celor care le poartă, aşa cum au multe din celelalte materiale textile. Materialele textile din cânepă blochează razele soarelul (UV) mult mai eficient, chiar şi când sunt amestecate într-o proporţie de 50% cu alte fibre.

Țesătura de cânepă 

Deoarece cânepa poate creşte fără (sau cu o cantitate extrem de mică ) de ierbicide, fungicide, pesticide sau biocide, materialul textil rezultat este hipo-alergen şi nu irită. Ultimele studii indică faptul că ţesăturile din cânepă ucid staphylococii şi alte bacterii ce intră in contact cu ţesătura.

Pantofi de cânepă

Cânepa este mai rezistentă şi mai durabilă decât orice alt material textil, chiar şi decat inul, rezultatul fiind că materialele textile din cânepă au viaţa mai lungă decat orice alt material textil natural.

Cânepa nu numai că este rezistentă, dar işi păstreaza forma, “strângându-se” mai puţin decât celelalte materiale naturale. Acest lucru previne întinderea sau denaturarea ţesăturilor din cânepă folosite în tapiţerie, panouri demontabile, panouri acustice sau ca tapet după mai multe utilizări.

Ţesătura de cânepă rezistă şi chiar se îmbunătăţeşte în urma spălărilor repetate. Luciul natural şi calitatea de a reflecta lumina sunt îmbunătăţite prin spălare, ţesătura devenind mai fină cu fiecare spălare. Cânepa are, de asemenea, excelente proprietăţi „sol-eliberare”, deoarece un strat microscopic se îndepărtează de fiecare dată când este spălată, acest lucru eliminând impurităţi şi expunând o suprafaţă proaspătă. Într-adevăr, acest lucru înseamnă că ţesătura de cânepă îşi păstrează luciul său elegant de fiecare dată când se spală, că niciodată nu se închide la culoare şi că petele se îndepărtează mult mai uşor decât la alte materiale.

Rochie din ţesătura de cânepă

Deşi este cunoscută pentru durabilitate, confortul pe care îl oferă cânepa este la fel de important printre calităţile ei. Cum spuneam, cu cât este mai folosită cu atât calităţile ei sunt îmbunătăţite şi de aceea este recomandată pentru căptuşeli.

       Capacitatea mare de absorbţie a cânepii se datorează porozităţii mari şi are ca rezultat faptul că se usucă repede şi că materialul ”respiră”. Cânepa poate absorbi până la 20% din greutatea proprie şi totuşi la atingere să pară uscată (vs. poliester care are capacitatea maximă de absorbţie 6%). Acest aspect este important pentru ţesăturile care vin direct în contact cu pielea umană, cum este lenjeria de pat. Datorită porozităţii, ţesătura de cânepă este răcoroasă vara şi călduroasă iarna (de vină este aerul „prins” între fibre).

Ţesătura de cânepă Cavvas

Cânepa are o rezistenţă mare la UV, nu se degradează şi nu se decolorează atât de repede ca şi alte materiale naturale. Acest lucru este important în alegerea ţesăturii de cânepă ca şi material pentru draperii, de exemplu.

Fibrele de cânepă sunt foarte rezistente la putrezire şi la mucegai ceea ce a condus la utilizarea principală în accesorii marine: marea majoritate a sforilor, frânghiilor, velelor de bord, echipamentelor şi plaselor până la sfârşitul secolului 19 s-au făcut din cânepă.

În cele din urmă, orice produs din cânepă este complet biodegradabil şi uşor reciclabil.

Îngrijirea ţesăturilor de cânepă

·   Se recomandă spălarea cu apă rece.

·   Nu se recomandă folosirea clorului şi a produselor pe bază de clor.

·   Se recomandă uscarea pe cale naturală, folosirea uscătorului putând cauza “intrarea la apă” şi şifonarea materialului.

·   Ţesătura 100% cânepă poate fi şifonabilă dar lăsarea peste noapte pe umeraş rezolvă problema dacă nu se poate călca cu fierul de călcat.

·   Țesatura de cânepă se poate curăţa “dry clean”.

Cum se întreţine pielea naturală/papuceii Tikki

Pentru că de-a lungul timpului am avut destul de mulţi clienţi care mă întrebau cum se întreţine pielea papuceilor Tikki - deşi există instrucţiuni de folosire în ambalajul lor - mi-am propus să fac un tutorial în care să indic cât mai clar paşii necesari. Abia acum reuşesc acest lucru, din cauza lipsei acute de timp….:(

În primul rând, trebuie avut în vedere că papuceii Tikki sunt confecţionaţi INTEGRAL din piele naturală – deci trebuie trataţi ca orice altă încălţăminte din piele pe care o aveţi în casă.

1.    Nu se spală în maşina automată!! Deşi specificăm peste tot acest lucru, tot mai auzim câte un client că i-a băgat la maşina de spălat şi ulterior au devenit foarte uscaţi, şi chiar s-au micşorat! Să nu mai vorbim de culoarea care poate să iasă şi să păteze restul de haine…Datorită ciclului de spălare destul de lung (minim o oră), pielea stă mult prea mult timp în apă – de aceea se scorojeşte când se usucă şi de cele mai multe ori se micşorează.

2.    Talpa necesită curăţare ocazională, atunci când devine încărcată cu grăsime şi impurităţi datorită cărora perişorii de velur se lipesc şi nu mai au aderenţă la sol. Nu trebuie curăţaţi foarte frecvent, ci doar atunci când observaţi că botoşeii încep să alunece.

Talpa (nu foarte) murdară a unui papucel Tikki

 

      Este nevoie în acest caz de o cârpă umezită sau şerveţele umede pentru bebeluşi (personal prefer materialul umezit pentru că este mai eficient, însă voi folosiţi ce vă este mai comod), şi o perie cu dinţii tari – de ex: perie de unghii, perie de grătar, etc.

                 

 

Se spală bine talpa cu cârpa/şerveţelul umed (se poate spăla şi sub jet de apă la robinet, însă există riscul să iasă culoare din piele), se lasă la uscat după care se freacă energic cu peria până observaţi că îşi revin perişorii de velur.

Talpă curăţată cu peria de grătar

 

3.    Pielea de pe faţa botoşeilor se curăţă extrem de uşor cu orice cârpă/şerveţel umed (de preferat de bebeluşi).

4.    Uscarea se face exclusiv la temperatura camerei – evitaţi uscarea papuceilor lângă surse de căldură (calorifer, sobă), pielea devine astfel mult prea tare şi se scorojeşte. 

Cum se întreţine pielea lucioasă (nappa) şi pielea întoarsă (velurul)?

Deşi majoritatea oamenilor se feresc de velur pentru că este mai sensibil la murdărie, fiecare tip de piele are avantaje şi dezavantaje, şi vă voi prezenta diferenţa dintre cele două tipuri de piele. Personal prefer velurul pentru că:

-          este mai aspectuos

-          este mai fin la atingere

-          rezistă mai bine la uzură îndelungată

Diferenţa majoră între nappa şi velur constă în rezistenţa la uzură – în timp, nappa se zgârie şi poate deveni inestetică în urma folosirii intensive (cum este cazul botoşeilor purtaţi zilnic timp de mai multe luni). În schimb, velurul nu se zgârie ci se toceşte - puţin vizibil - şi îşi păstrează un aspect mult mai îngrijit. Singurul minus al velurului este că în timp îşi pierde din intensitatea culorii şi necesită o îngrijire suplimentară, dar care merită din plin – după părerea mea.

Aici puteţi vedea doi papucei purtaţi în paralel de băieţelul nostru, timp de câteva luni de zile (vreo 8-9 - deşi ar merge mai mult, însă se plictiseşte de modele şi cere altele noi :-) ) Cei cu excavator sunt puţin roşi în vârf, iar cei din velur bleumarin nu au nicio zgârietură, în schimb a trebuit să le împrospătez culoarea (veţi vedea mai jos cum).

Velur vs. Nappa (observaţi că de la atâta purtare au luat forma piciorului)

Vedeţi aici mai jos paşii de urmat pentru întreţinerea velurului:

1.     Pielea se spală iniţial cu o cârpă/şerveţel umed (evitaţi spălarea directă cu apă pentru că există riscul să iasă culoarea)

2.     Se lasă la uscat, după care se periază uşor cu o perie de unghii sau altă perie cu dinţii mai moi (periuţă de dinţi, de ex)

3.     Pentru a-i reda intensitatea culorii se foloseşte orice ulei de corp pentru bebeluşi – se toarnă pe o periuţă de dinţi si se întinde bine pe toată suprafaţa, pentru a evita nuanţarea. Chiar dacă pe alocuri puneţi mai mult sau mai puţin, important este să acoperiţi toată suprafaţa papucelului.

4.     După uscare veţi observa că velurul si-a recăpătat intensitatea culorii iniţiale.

Pielea lucioasă (nappa) se spală tot cu o cârpă/şerveţel umed, şi ulterior se pot folosi diverse produse de întreţinere a pielii (creme, spray-uri) pentru a-i prelungi viaţa. Vă recomandăm să folosiţi cu încredere lapte de corp Doina (sau orice alt lapte gras) pentru a înmuia pielea şi a o ajuta să se păstreze bine în timp.

În speranţa că acest mic tutorial vă va fi de ajutor, vă doresc papucei cât mai bine îngrijiţi si purtaţi cu drag de puiuţii voştri!

Producţie în România

Am vrut de ceva vreme să scriu şi despre asta….producţia, la noi în ţară. Să împărtăşesc cu voi aspecte care nu se află decât atunci când le trăieşti. Despre plăcerea dar şi disperarea de a produce ceva în România.

De ce ne-am apucat noi de producţie?

Când descoperi un produs foarte bun, practic, care lipseşte de pe piaţă, începi să te gândeşti că ar fi bine să fie şi la noi…primul lucru care-ţi vine în minte este să-l imporţi de undeva! Acesta este cel mai firesc gând, nu? Pentru că este uşor, nu-ţi baţi capul tare mult, nu ai foarte multe responsabilităţi, şi este un mod lejer de-a face bani. Poate că te mai zbaţi puţin să-i faci publicitate…

Cum noi suntem mai mereu contra curentului, iar eu sunt şi destul de perfecţionistă, am decis că nu vreau să import. Nu vreau să fac tot ce fac ceilalţi…nu din vanitate, ci pentru că sunt convinsă că şi la noi în ţară se pot produce lucruri bune. Şi noi avem minte, talent, capacitate. În plus, realizând noi produsul, am avea posibilitatea să-l facem cum vrem noi, să-l îmbunătăţim dacă se poate, să facem design-uri proprii, să ne exprimăm creativitatea. Dar oare de ce aleg atât de mulţi importul şi ocolesc producţia???

Păi vă explic eu de ce…pentru că este al naibii de greu! Scuzaţi expresia, însă de multe ori am vrut să renunţăm, de multe ori ne-am lovit de mentalităţii comuniste, de furnizori neserioşi, de lucrători care nu cunoşteau semnificaţia cuvântului “calitate”, de dificultăţi neimaginate, de tot felul de probleme.

În primul rând, când începi de la zero, şi eşti tare mic (cum suntem noi), nu te bagă nimeni în seamă. Adică mai toţi furnizorii îţi cer să cumperi cantităţi uriaşe de materiale, altfel nu stă nimeni de vorbă cu tine. Şi atunci, trebuie să căutăm în toată ţara, prin toate mijloacele, furnizori care acceptă să vândă şi cantităţi mai mici. De import nici nu se pune problema la noi, suntem încă prea mici pentru a cumpăra din exterior, şi sincer aş alege doar materiale româneşti, dacă ar fi de calitate (pentru a susţine economia românească şi a nu mai încuraja importurile). Asta este prima dificultate…

A doua problemă apare când te loveşti de calitatea materialelor. Deşi alegem ce este mai bun (majoritatea sunt import Italia), şi ne bazăm pe seriozitatea furnizorilor care declară că sunt materiale excelente, noi tragem ponoasele când constatăm că nu este chiar aşa…am avut surprize foarte neplăcute cu buretele care avea adezivul inactiv, cu stopper-ele dintre care unele au arcuri mai slabe, altele au arcuri bune. Am avut clienţi care s-au plâns că nu ţin stopper-ele, însă alţii au fost foarte încântaţi de ele! Am căutat altele în Italia, în UK, în Germania...n-am găsit altceva mai bun. Între timp am avut norocul nesperat să rezolvăm problema aceasta direct cu un producător italian, care pune arcuri dure special pentru noi :)

Şi acum vine partea interesantă: dacă vrei ceva personalizat, atunci chiar că este vânătoare de vrăjitoare! Fie ai cantităţi de zeci de mii de bucăţi, fie eşti dispus să plăteşti mult. Noi ne-am dorit un ambalaj care să poată fi refolosit, şi ne-am gândit la punguliţa de plastic care poate deveni o poşetuţă pentru fetiţe, sau o gentuţă de strâns jucărioare în ea. Şi am găsit o variantă care ne-a încântat extrem de mult, până când am realizat cât de (ne)serioşi sunt producătorii respectivi. Deşi plătite în avans, ambalajele veneau cu luni întârziere…deşi plătite şi mai multe în avans ca să avem siguranţa că nu rămânem fără ele, tot nu veneau la timp. Într-un final, am avut totuşi norocul –miraculos, de altfel- să găsim un alt furnizor care să ne poată face acelaşi gen de ambalaje, la timp, şi fără stresul anterior. Între timp însă, pentru o perioadă scurtă am livrat botoşei fără ambalaj, provocând nemulţumire clienţilor…oare era mai bine să sistăm livrările? Uneori chiar nu ştim ce decizii să luăm.

Să mai amintesc oare de relaţia dificilă care există între un producător şi marile magazine? Hmm…nici nu ştiam de ce sunt preţurile aşa de mari în magazine (mai ales cele fizice, comparativ cu cele online), până când am început să luăm legătura cu diverse magazine (gen MiniBlu, etc) pentru a distribui papuceii noştri. Tot ce pot să vă spun este că cel mai avantajos, şi fără bătaie de cap este să fii comerciant sau importator! Da, nu merită să faci producţie, nu merită să te zbaţi să faci un lucru de calitate (pentru că uneori nu reuşeşti, chiar dacă vrei), nu merită efortul depus…de aceea majoritatea românilor aleg comerţ, şi nu producţie. Şi recunosc, au fost câteva momente grele când am vrut să renunţ definitiv la atelier şi să import o marcă oarecare de papucei de piele fabricaţi în China (sunt şi mai ieftini), însă nu m-a lăsat inima să-i abanonez pe Tikkişori…îmi sunt deja prea dragi J

Aici vreau să fac o precizare, pentru că este nedrept să generalizez: în paragraful de mai sus m-am referit strict la magazinele mari, gen lanţuri de magazine, hypermarket-uri, etc. Nu intră în discuţie micile magazine care abia supravieţuiesc, sau magazinele online deţinute de mămici care muncesc din greu să menţină preţuri decente şi să ofere clienţilor produse de calitate.
 Vreau să mulţumesc distribuitorilor noştri – în special mămicilor minunate Réka, Raluca, Mara - că au ales să ne promoveze produsele şi ne-au acordat încredere. Şi ele luptă cu birocraţia, cu furnizorii neserioşi, cu multe probleme care apar într-un business mic. Am toată consideraţia şi stima pentru toate mămicile din spatele unei mici afaceri pornite de la zero.  

Dar nu vreau să mă plâng. Deşi am avut şi clienţi nemulţumiţi, şi este normal – pe de o parte, chiar am avut motive să îi facem nemulţumiţi datorită unor serii de probleme, iar pe de altă parte, şi dacă oferim un produs perfect tot s-ar găsi cârcotaşi. Sunt conştientă că nu pot mulţumi pe toată lumea, că nu toţi apreciază botoşeii cu talpă moale de piele, că sunt unii care au anumite aşteptări de la încălţăminte (să nu se uzeze pielea după luni întregi de purtare zilnică, să ţină glezna, etc).

Însă pentru miile de clienţi mulţumiţi, continuăm să producem papucei Tikki. Suntem o afacere mică de familie, de fapt o afacere de mămică J, şi o să lucrez cu drag la papucei atâta timp cât o să primesc feedback pozitiv. E drept că mă întristează şi numai să primesc 5-10 opinii negative, însă realizez că nu pot mulţumi pe toată lumea. O să continui să caut soluţii să atingem perfecţiunea, însă pentru moment încercăm să oferim un raport bun calitate-preţ. Adică facem tot posibilul să asigurăm o calitate foarte bună, fără a avea un cost exagerat. Pentru că asta îmi doresc cel mai mult, să avem un produs de calitate la un preţ accesibil majorităţii românilor. Pentru că mi-e greu să văd atâtea produse de import, la preţuri exagerate, şi să nu mă gândesc cu părere de rău că şi noi am putea realiza lucruri frumoase, dacă am avea puţină voinţă…

Aş vrea să mai adaug doar că am crescut de la câteva perechi vândute pe lună, la câteva zeci-chiar sute. Şi asta cu ajutorul părinţilor care au fost multumiţi, care au apreciat produsele (în ciuda poate micilor imperfecţiuni/probleme), le-au recomandat la alţii, şi ne-au ajutat să evoluăm, să îmbunătăţim constant papuceii. Le mulţumesc şi le promit că vom încerca şi pe viitor să ţinem cont de feedback-ul şi de cererile lor, vom încerca să creştem standardele şi să oferim produse tot mai bune. Suntem însă tot la nivelul unui mic atelier în care confecţionăm cu mult drag botoşei pentru copii.

LATER EDIT: Nu am menţionat partea cu manopera. Am avut norocul să găsim doi oameni minunaţi, părinţi la rândul lor, cu care colaborăm excelent. Se străduiesc şi ei cât pot de mult să lucreze calitativ, dat fiind cantitatea mare de muncă manuală pe care o implică botoşeii. Însă mâna de lucru poate fi o problemă exasperantă, am trecut şi noi prin asta (aproape renunţasem la idee din cauza că nu găseam croitori dispuşi să lucreze la standardele noastre). În Romania, ori angajezi oameni şi îi ţii din scurt să lucreze bine, ori ai "bafta chioară" să găseşti colaboratori care vor să facă treabă bună. Le mulţumesc pe această cale că ne sunt alături pe acest spinos drum al producţiei...:)

Cum alegem încălţămintea pentru copii?

        Această întrebare ne-am pus-o când băieţelul nostru a început să meargă de-a buşilea...şi astfel am început şi noi să culegem cât mai multe informaţii despre acest subiect. Am găsit foarte multe informaţii utile, pe care aş vrea să le împărtăşesc cu voi:

    1.  Când este cazul să cumpărăm prima pereche de pantofi?

        Majoritatea specialiştilor recomandă să aşteptăm cât mai mult...dacă nu este neapărat nevoie, copilul nu trebuie încălţat, ci putem să-l lăsăm să exerseze primii paşi desculţ. Doar dacă păşeşte deja şi vreţi să-l scoateţi afară, puteţi începe căutarea unei perechi potrivite.

         

        Ideal ar fi ca primii paşi ai copilului să fie exersaţi în pantofiori cu talpă moale de piele, pentru că doar aceasta îi permite să-şi flexeze tălpiţa în întregime, să simtă perfect solul şi fiecare denivelare a acestuia, să-şi întindă degeţelele pentru o mai bună stabilitate. Talpa moale de piele îi oferă protecţie pentru suprafeţele reci şi alunecoase, însă lasă piciorul să se mişte liber, copilul putând astfel să-şi exerseze toţi muşchii şi să-şi dezvolte un mers corect. Pantofiori cu talpă moale de piele sunt Tikki Shoes, Pediped – ce pot fi purtaţi şi la exterior, sau Robeez, Shooshoos – doar pentru interior.
  

    2.  Cum să fie încălţămintea – rigidă sau flexibilă? 

        Mai ales la primii paşi, este indicat ca talpa să fie cât mai flexibilă, pentru a putea fi îndoită uşor. Copiii mici nu au suficientă putere să flexeze o talpă tare, şi astfel vor avea probleme cu echilibrul şi nu vor mai avea încredere să păşească. Vă recomandăm cu încredere câteva mărci care sunt specializate pe încălţăminte pentru primii paşi, şi le puteţi găsi şi la noi în ţară: Elefanten, Pediped, Robeez, Clarks, Start-Rite, See Kai Run, Naturino.

        Încercaţi să găsiţi pantofiori cât mai moi, mai uşori, evitaţi pantofii foarte rigizi pe gleznă pentru ca în acest fel copilul nu mai exersează suficient muşchii respectivi, aceştia se lenevesc şi astfel creşte riscul luxării gleznei şi a deformării picioruşelor. Un copil care merge în pantofi tari, rigizi, poate fi comparat cu un adult care merge în clăpari de ski - sunt foarte utili în acest sport extrem, însă pentru un mers obişnuit sunt inconfortabili şi complet nefolositori.

        Câteva magazine online:

        http://www.bigstep.ro/

          http://incaltamintecopii.ro/index.php

          http://www.hainedecopii.ro/

    3.  Piele sau alte materiale? 

        Este recomandat să luaţi încălţăminte din materiale cât mai naturale, care respiră: piele, bumbac, cânepă, etc. Copiii transpiră mai mult decât adulţii şi au nevoie de materiale de bună calitate.  

    
    4.  Cu talonet sau fără? 

          

        Dacă medicul otoped nu v-a recomandat în mod specific să cumpăraţi încălţăminte ortopedică (care se confecţionează pe comandă exact pe măsura copilului), nu este necesar să luaţi pantofiori cu talonet. Dimpotrivă, aceste talonete comerciale care se pun la încălţămintea de serie, nu potrivesc la fel la toţi copiii şi pot astfel să provoace mai degrabă daune decât să ajute în vreun fel.  Dl. doctor Jianu, şeful Clinicii de ortopedie pediatrică de la spitalul de pediatrie "Grigore Alexandrescu", spune că "purtarea de talonete poate face rău micuţului, producând tulburări vasculare ce pot duce la necroze".

        Noi alegem pentru copiii noştri cât de mult se poate încălţaminte fără talonet, primăvara şi toamna preferăm teneşii care au o talpă foarte flexibilă, plată şi materiale respirabile.

  
 

    5.  Putem da copiilor pantofi rămaşi de la fraţii mai mari?

        În general studiile arată că o încălţăminte purtată nu poate dăuna copilului, atâta timp cât ea nu a fost deformată. Orice schimbare în forma tălpii, sau a pantofului, poate influenţa dezvoltarea picioruşelor şi invariabil a mersului copiilor mici.

        Dacă pantofii au fost purtaţi extrem de puţin sau nu au urme vizibile de deformare, aceştia pot fi daţi fără probleme şi frăţiorilor mai mici.

     6.  Ce mărime alegem? 

        Deşi există câteva standarde, mărimile diferă de la un producator la altul. Puteţi avea surpriza ca un număr 21 la un producător să fie echivalent cu mărimea 20 de la altă firmă. De aceea, cel mai indicat este să măsuraţi cât mai exact atât talpa copilului, cât şi interiorul pantofilor.

        Conform unor studii făcute de medicii austrieci, este indicat să cumpărăm încălţămintea cu minim 12 mm mai mare decât talpa copilului. Această lungime va oferi suficient spaţiu pentru creşterea rapidă a picioruşelor – între 1 şi 3 ani, acestea cresc în medie cu 1,5 mm/lună, iar între 3 şi 6 ani cresc cu cca 1 mm/luna. 

        Resurse: http://www.kinderfuesse.com/english/2faq.asp
  

    7.  Cum putem măsura tălpiţa şi pantoful? 

        

        Una dintre metodele cele mai uşoare este să măsuraţi cu ruleta (sau un metru de croitorie) direct talpa desculţă sprijinită pe podea, de la călcâi până la degetul mare. La fel puteţi măsura şi interiorul pantofului, introducând ruleta (corectitudinea măsurătorii depinde însă mult de conformaţia pantofului) cu grijă, fără să o forţaţi.

        O alta metodă este să puneţi talpa copilului (desculţ) pe un carton tare, faceţi conturul cu un pix, decupaţi cartonul şi astfel puteţi verifica interiorul pantofului.

 

        

                                 

           Există şi aparate speciale de măsurat, cum este Plus12 (noi îl folosim, îl recomand cu căldură): http://www.kinderfuesse.com/english/plus12.htm

Căutaţi deci încălţăminte de calitate, nu trebuie neapărat să fie scumpă, dar este important să fie moale şi uşoară, să aibă talpa flexibilă şi anti-derapantă, materiale naturale, şi suficient spaţiu pentru degeţele (cea cu vârfurile aproape pătrate este cea mai bună pentru primii paşi)

Cel mai important aspect este să măsuraţi constant (la fiecare 6-8 săptămâni) talpa şi interiorul pantofilor, pentru a vă asigura că aceştia sunt încă buni. Copiii nu ştiu să spună că încălţămintea este prea mică, îşi ghemuiesc degetele şi formează un mers defectuos.

     Câteva resurse utile:

      Cercetari medicale SUA

     Cercetari medicale Austria

     American Orthopaedic Foot & Ankle Society