Am vrut de
ceva vreme să scriu şi despre asta….producţia, la noi în ţară.
Să împărtăşesc cu voi aspecte care nu se află decât atunci când le trăieşti.
Despre plăcerea dar şi disperarea de a produce ceva în România.
De ce
ne-am apucat noi de producţie?
Când
descoperi un produs foarte bun, practic, care lipseşte de pe piaţă, începi să
te gândeşti că ar fi bine să fie şi la noi…primul lucru care-ţi vine în minte este
să-l imporţi de undeva! Acesta este cel mai firesc gând, nu? Pentru că este uşor,
nu-ţi baţi capul tare mult, nu ai foarte multe responsabilităţi, şi este un mod
lejer de-a face bani. Poate că te mai zbaţi puţin să-i faci publicitate…
Cum noi
suntem mai mereu contra curentului, iar eu sunt şi destul de perfecţionistă, am
decis că nu vreau să import. Nu vreau să fac tot ce fac ceilalţi…nu din
vanitate, ci pentru că sunt convinsă că şi la noi în ţară
se pot produce lucruri bune. Şi noi avem minte, talent, capacitate. În plus,
realizând noi produsul, am avea posibilitatea să-l facem cum vrem noi, să-l îmbunătăţim
dacă se poate, să facem design-uri proprii, să ne exprimăm creativitatea. Dar
oare de ce aleg atât de mulţi importul şi ocolesc producţia???
Păi vă
explic eu de ce…pentru că este al naibii de greu! Scuzaţi expresia, însă de
multe ori am vrut să renunţăm, de multe ori ne-am lovit de mentalităţii
comuniste, de furnizori neserioşi, de lucrători care nu cunoşteau semnificaţia
cuvântului “calitate”, de dificultăţi neimaginate, de tot felul de probleme.
În primul
rând, când începi de la zero, şi eşti tare mic (cum suntem noi), nu te bagă
nimeni în seamă. Adică mai toţi furnizorii îţi cer să cumperi cantităţi uriaşe
de materiale, altfel nu stă nimeni de vorbă cu tine. Şi atunci, trebuie să căutăm
în toată ţara, prin toate mijloacele,
furnizori care acceptă să vândă şi cantităţi mai mici. De import nici nu se
pune problema la noi, suntem încă prea mici pentru a cumpăra din exterior, şi
sincer aş alege doar materiale româneşti, dacă ar fi de calitate (pentru a susţine
economia românească şi a nu mai încuraja importurile). Asta este prima
dificultate…
A doua
problemă apare când te loveşti de calitatea materialelor. Deşi alegem ce este
mai bun (majoritatea sunt import Italia), şi ne bazăm pe seriozitatea
furnizorilor care declară că sunt materiale excelente, noi tragem ponoasele când
constatăm că nu este chiar aşa…am avut surprize foarte neplăcute cu buretele
care avea adezivul inactiv, cu stopper-ele dintre care unele au arcuri mai
slabe, altele au arcuri bune. Am avut clienţi care s-au plâns că nu ţin
stopper-ele, însă alţii au fost foarte încântaţi de ele! Am căutat altele în
Italia, în UK, în Germania...n-am găsit altceva mai bun. Între timp am avut
norocul nesperat să rezolvăm problema aceasta direct cu un producător italian,
care pune arcuri dure special pentru noi :)
Şi acum
vine partea interesantă: dacă vrei ceva personalizat, atunci chiar că este vânătoare
de vrăjitoare! Fie ai cantităţi de zeci de mii de bucăţi, fie eşti dispus să plăteşti
mult. Noi ne-am dorit un ambalaj care să poată fi refolosit, şi ne-am gândit la
punguliţa de plastic care poate deveni o poşetuţă pentru fetiţe, sau o gentuţă
de strâns jucărioare în ea. Şi am găsit o variantă care ne-a încântat extrem de
mult, până când am realizat cât de (ne)serioşi sunt producătorii respectivi. Deşi
plătite în avans, ambalajele veneau cu luni întârziere…deşi plătite şi mai
multe în avans ca să avem siguranţa că nu rămânem fără ele, tot nu veneau la
timp. Într-un final, am avut totuşi norocul –miraculos, de altfel- să găsim un
alt furnizor care să ne poată face acelaşi gen de ambalaje, la timp, şi fără
stresul anterior. Între timp însă, pentru o perioadă scurtă am livrat botoşei fără
ambalaj, provocând nemulţumire clienţilor…oare era mai bine să sistăm livrările?
Uneori chiar nu ştim ce decizii să luăm.
Să mai
amintesc oare de relaţia dificilă care există între un producător şi marile
magazine? Hmm…nici nu ştiam de ce sunt preţurile aşa de mari în magazine (mai
ales cele fizice, comparativ cu cele online), până când am început să luăm
legătura cu diverse magazine (gen MiniBlu, etc) pentru a distribui papuceii noştri.
Tot ce pot să vă spun este că cel mai avantajos, şi fără bătaie de cap este să
fii comerciant sau importator! Da, nu merită să faci producţie,
nu merită să te zbaţi să faci un lucru de calitate (pentru că uneori nu reuşeşti,
chiar dacă vrei), nu merită efortul depus…de aceea majoritatea românilor aleg
comerţ, şi nu producţie. Şi recunosc, au fost câteva momente grele când am vrut
să renunţ definitiv la atelier şi să import o marcă oarecare de papucei de
piele fabricaţi în China
(sunt şi mai ieftini), însă nu m-a lăsat inima să-i abanonez pe Tikkişori…îmi
sunt deja prea dragi J
Aici vreau să fac o precizare, pentru că este nedrept să
generalizez: în paragraful de mai sus m-am referit strict la magazinele mari,
gen lanţuri de magazine, hypermarket-uri, etc. Nu intră în discuţie micile
magazine care abia supravieţuiesc, sau magazinele online deţinute de mămici care
muncesc din greu să menţină preţuri decente şi să ofere clienţilor produse de
calitate.
Vreau să mulţumesc distribuitorilor noştri – în special mămicilor minunate Réka, Raluca, Mara - că au ales să ne promoveze produsele şi ne-au acordat încredere. Şi ele luptă cu birocraţia, cu furnizorii neserioşi, cu multe probleme care apar într-un business mic. Am toată consideraţia şi stima pentru toate mămicile din spatele unei mici afaceri pornite de la zero.
Vreau să mulţumesc distribuitorilor noştri – în special mămicilor minunate Réka, Raluca, Mara - că au ales să ne promoveze produsele şi ne-au acordat încredere. Şi ele luptă cu birocraţia, cu furnizorii neserioşi, cu multe probleme care apar într-un business mic. Am toată consideraţia şi stima pentru toate mămicile din spatele unei mici afaceri pornite de la zero.
Dar nu
vreau să mă plâng. Deşi am avut şi clienţi nemulţumiţi, şi este normal – pe de
o parte, chiar am avut motive să îi facem nemulţumiţi datorită unor serii de
probleme, iar pe de altă parte, şi dacă oferim un produs perfect tot s-ar găsi
cârcotaşi. Sunt conştientă că nu pot mulţumi pe toată lumea, că nu toţi
apreciază botoşeii cu talpă moale de piele, că sunt unii care au anumite aşteptări
de la încălţăminte (să nu se uzeze pielea după luni întregi de purtare zilnică,
să ţină glezna, etc).
Însă
pentru miile de clienţi mulţumiţi, continuăm să producem papucei Tikki. Suntem
o afacere mică de familie, de fapt o afacere de mămică J, şi o să lucrez cu drag la papucei atâta timp
cât o să primesc feedback pozitiv. E drept că mă întristează şi numai să
primesc 5-10 opinii negative, însă realizez că nu pot mulţumi pe toată lumea. O
să continui să caut soluţii să atingem perfecţiunea, însă pentru moment încercăm
să oferim un raport bun calitate-preţ. Adică facem tot posibilul să asigurăm o
calitate foarte bună, fără a avea un cost exagerat. Pentru că asta îmi doresc
cel mai mult, să avem un produs de calitate la un preţ accesibil majorităţii
românilor. Pentru că mi-e greu să văd atâtea produse de import, la preţuri
exagerate, şi să nu mă gândesc cu părere de rău că şi noi am putea realiza
lucruri frumoase, dacă am avea puţină voinţă…
Aş vrea să
mai adaug doar că am crescut de la câteva perechi vândute pe lună, la câteva
zeci-chiar sute. Şi asta cu ajutorul părinţilor care au fost multumiţi, care au
apreciat produsele (în ciuda poate micilor imperfecţiuni/probleme), le-au
recomandat la alţii, şi ne-au ajutat să evoluăm, să îmbunătăţim constant
papuceii. Le mulţumesc şi le promit că vom încerca şi pe viitor să ţinem cont
de feedback-ul şi de cererile lor, vom încerca să creştem standardele şi să
oferim produse tot mai bune. Suntem însă tot la nivelul unui mic atelier în
care confecţionăm cu mult drag botoşei pentru copii.
LATER EDIT: Nu am menţionat partea cu manopera. Am avut
norocul să găsim doi oameni minunaţi, părinţi la rândul lor, cu care colaborăm
excelent. Se străduiesc şi ei cât pot de mult să lucreze calitativ, dat fiind
cantitatea mare de muncă manuală pe care o implică botoşeii. Însă mâna de lucru
poate fi o problemă exasperantă, am trecut şi noi prin asta (aproape renunţasem
la idee din cauza că nu găseam croitori dispuşi să lucreze la standardele
noastre). În Romania, ori angajezi oameni şi îi ţii din scurt să lucreze bine,
ori ai "bafta chioară" să găseşti colaboratori care vor să facă treabă
bună. Le mulţumesc pe această cale că ne sunt alături pe acest spinos drum al
producţiei...:)