Producţie în România

Am vrut de ceva vreme să scriu şi despre asta….producţia, la noi în ţară. Să împărtăşesc cu voi aspecte care nu se află decât atunci când le trăieşti. Despre plăcerea dar şi disperarea de a produce ceva în România.

De ce ne-am apucat noi de producţie?

Când descoperi un produs foarte bun, practic, care lipseşte de pe piaţă, începi să te gândeşti că ar fi bine să fie şi la noi…primul lucru care-ţi vine în minte este să-l imporţi de undeva! Acesta este cel mai firesc gând, nu? Pentru că este uşor, nu-ţi baţi capul tare mult, nu ai foarte multe responsabilităţi, şi este un mod lejer de-a face bani. Poate că te mai zbaţi puţin să-i faci publicitate…

Cum noi suntem mai mereu contra curentului, iar eu sunt şi destul de perfecţionistă, am decis că nu vreau să import. Nu vreau să fac tot ce fac ceilalţi…nu din vanitate, ci pentru că sunt convinsă că şi la noi în ţară se pot produce lucruri bune. Şi noi avem minte, talent, capacitate. În plus, realizând noi produsul, am avea posibilitatea să-l facem cum vrem noi, să-l îmbunătăţim dacă se poate, să facem design-uri proprii, să ne exprimăm creativitatea. Dar oare de ce aleg atât de mulţi importul şi ocolesc producţia???

Păi vă explic eu de ce…pentru că este al naibii de greu! Scuzaţi expresia, însă de multe ori am vrut să renunţăm, de multe ori ne-am lovit de mentalităţii comuniste, de furnizori neserioşi, de lucrători care nu cunoşteau semnificaţia cuvântului “calitate”, de dificultăţi neimaginate, de tot felul de probleme.

În primul rând, când începi de la zero, şi eşti tare mic (cum suntem noi), nu te bagă nimeni în seamă. Adică mai toţi furnizorii îţi cer să cumperi cantităţi uriaşe de materiale, altfel nu stă nimeni de vorbă cu tine. Şi atunci, trebuie să căutăm în toată ţara, prin toate mijloacele, furnizori care acceptă să vândă şi cantităţi mai mici. De import nici nu se pune problema la noi, suntem încă prea mici pentru a cumpăra din exterior, şi sincer aş alege doar materiale româneşti, dacă ar fi de calitate (pentru a susţine economia românească şi a nu mai încuraja importurile). Asta este prima dificultate…

A doua problemă apare când te loveşti de calitatea materialelor. Deşi alegem ce este mai bun (majoritatea sunt import Italia), şi ne bazăm pe seriozitatea furnizorilor care declară că sunt materiale excelente, noi tragem ponoasele când constatăm că nu este chiar aşa…am avut surprize foarte neplăcute cu buretele care avea adezivul inactiv, cu stopper-ele dintre care unele au arcuri mai slabe, altele au arcuri bune. Am avut clienţi care s-au plâns că nu ţin stopper-ele, însă alţii au fost foarte încântaţi de ele! Am căutat altele în Italia, în UK, în Germania...n-am găsit altceva mai bun. Între timp am avut norocul nesperat să rezolvăm problema aceasta direct cu un producător italian, care pune arcuri dure special pentru noi :)

Şi acum vine partea interesantă: dacă vrei ceva personalizat, atunci chiar că este vânătoare de vrăjitoare! Fie ai cantităţi de zeci de mii de bucăţi, fie eşti dispus să plăteşti mult. Noi ne-am dorit un ambalaj care să poată fi refolosit, şi ne-am gândit la punguliţa de plastic care poate deveni o poşetuţă pentru fetiţe, sau o gentuţă de strâns jucărioare în ea. Şi am găsit o variantă care ne-a încântat extrem de mult, până când am realizat cât de (ne)serioşi sunt producătorii respectivi. Deşi plătite în avans, ambalajele veneau cu luni întârziere…deşi plătite şi mai multe în avans ca să avem siguranţa că nu rămânem fără ele, tot nu veneau la timp. Într-un final, am avut totuşi norocul –miraculos, de altfel- să găsim un alt furnizor care să ne poată face acelaşi gen de ambalaje, la timp, şi fără stresul anterior. Între timp însă, pentru o perioadă scurtă am livrat botoşei fără ambalaj, provocând nemulţumire clienţilor…oare era mai bine să sistăm livrările? Uneori chiar nu ştim ce decizii să luăm.

Să mai amintesc oare de relaţia dificilă care există între un producător şi marile magazine? Hmm…nici nu ştiam de ce sunt preţurile aşa de mari în magazine (mai ales cele fizice, comparativ cu cele online), până când am început să luăm legătura cu diverse magazine (gen MiniBlu, etc) pentru a distribui papuceii noştri. Tot ce pot să vă spun este că cel mai avantajos, şi fără bătaie de cap este să fii comerciant sau importator! Da, nu merită să faci producţie, nu merită să te zbaţi să faci un lucru de calitate (pentru că uneori nu reuşeşti, chiar dacă vrei), nu merită efortul depus…de aceea majoritatea românilor aleg comerţ, şi nu producţie. Şi recunosc, au fost câteva momente grele când am vrut să renunţ definitiv la atelier şi să import o marcă oarecare de papucei de piele fabricaţi în China (sunt şi mai ieftini), însă nu m-a lăsat inima să-i abanonez pe Tikkişori…îmi sunt deja prea dragi J

Aici vreau să fac o precizare, pentru că este nedrept să generalizez: în paragraful de mai sus m-am referit strict la magazinele mari, gen lanţuri de magazine, hypermarket-uri, etc. Nu intră în discuţie micile magazine care abia supravieţuiesc, sau magazinele online deţinute de mămici care muncesc din greu să menţină preţuri decente şi să ofere clienţilor produse de calitate.
 Vreau să mulţumesc distribuitorilor noştri – în special mămicilor minunate Réka, Raluca, Mara - că au ales să ne promoveze produsele şi ne-au acordat încredere. Şi ele luptă cu birocraţia, cu furnizorii neserioşi, cu multe probleme care apar într-un business mic. Am toată consideraţia şi stima pentru toate mămicile din spatele unei mici afaceri pornite de la zero.  

Dar nu vreau să mă plâng. Deşi am avut şi clienţi nemulţumiţi, şi este normal – pe de o parte, chiar am avut motive să îi facem nemulţumiţi datorită unor serii de probleme, iar pe de altă parte, şi dacă oferim un produs perfect tot s-ar găsi cârcotaşi. Sunt conştientă că nu pot mulţumi pe toată lumea, că nu toţi apreciază botoşeii cu talpă moale de piele, că sunt unii care au anumite aşteptări de la încălţăminte (să nu se uzeze pielea după luni întregi de purtare zilnică, să ţină glezna, etc).

Însă pentru miile de clienţi mulţumiţi, continuăm să producem papucei Tikki. Suntem o afacere mică de familie, de fapt o afacere de mămică J, şi o să lucrez cu drag la papucei atâta timp cât o să primesc feedback pozitiv. E drept că mă întristează şi numai să primesc 5-10 opinii negative, însă realizez că nu pot mulţumi pe toată lumea. O să continui să caut soluţii să atingem perfecţiunea, însă pentru moment încercăm să oferim un raport bun calitate-preţ. Adică facem tot posibilul să asigurăm o calitate foarte bună, fără a avea un cost exagerat. Pentru că asta îmi doresc cel mai mult, să avem un produs de calitate la un preţ accesibil majorităţii românilor. Pentru că mi-e greu să văd atâtea produse de import, la preţuri exagerate, şi să nu mă gândesc cu părere de rău că şi noi am putea realiza lucruri frumoase, dacă am avea puţină voinţă…

Aş vrea să mai adaug doar că am crescut de la câteva perechi vândute pe lună, la câteva zeci-chiar sute. Şi asta cu ajutorul părinţilor care au fost multumiţi, care au apreciat produsele (în ciuda poate micilor imperfecţiuni/probleme), le-au recomandat la alţii, şi ne-au ajutat să evoluăm, să îmbunătăţim constant papuceii. Le mulţumesc şi le promit că vom încerca şi pe viitor să ţinem cont de feedback-ul şi de cererile lor, vom încerca să creştem standardele şi să oferim produse tot mai bune. Suntem însă tot la nivelul unui mic atelier în care confecţionăm cu mult drag botoşei pentru copii.

LATER EDIT: Nu am menţionat partea cu manopera. Am avut norocul să găsim doi oameni minunaţi, părinţi la rândul lor, cu care colaborăm excelent. Se străduiesc şi ei cât pot de mult să lucreze calitativ, dat fiind cantitatea mare de muncă manuală pe care o implică botoşeii. Însă mâna de lucru poate fi o problemă exasperantă, am trecut şi noi prin asta (aproape renunţasem la idee din cauza că nu găseam croitori dispuşi să lucreze la standardele noastre). În Romania, ori angajezi oameni şi îi ţii din scurt să lucreze bine, ori ai "bafta chioară" să găseşti colaboratori care vor să facă treabă bună. Le mulţumesc pe această cale că ne sunt alături pe acest spinos drum al producţiei...:)

Cum alegem încălţămintea pentru copii?

        Această întrebare ne-am pus-o când băieţelul nostru a început să meargă de-a buşilea...şi astfel am început şi noi să culegem cât mai multe informaţii despre acest subiect. Am găsit foarte multe informaţii utile, pe care aş vrea să le împărtăşesc cu voi:

    1.  Când este cazul să cumpărăm prima pereche de pantofi?

        Majoritatea specialiştilor recomandă să aşteptăm cât mai mult...dacă nu este neapărat nevoie, copilul nu trebuie încălţat, ci putem să-l lăsăm să exerseze primii paşi desculţ. Doar dacă păşeşte deja şi vreţi să-l scoateţi afară, puteţi începe căutarea unei perechi potrivite.

         

        Ideal ar fi ca primii paşi ai copilului să fie exersaţi în pantofiori cu talpă moale de piele, pentru că doar aceasta îi permite să-şi flexeze tălpiţa în întregime, să simtă perfect solul şi fiecare denivelare a acestuia, să-şi întindă degeţelele pentru o mai bună stabilitate. Talpa moale de piele îi oferă protecţie pentru suprafeţele reci şi alunecoase, însă lasă piciorul să se mişte liber, copilul putând astfel să-şi exerseze toţi muşchii şi să-şi dezvolte un mers corect. Pantofiori cu talpă moale de piele sunt Tikki Shoes, Pediped – ce pot fi purtaţi şi la exterior, sau Robeez, Shooshoos – doar pentru interior.
  

    2.  Cum să fie încălţămintea – rigidă sau flexibilă? 

        Mai ales la primii paşi, este indicat ca talpa să fie cât mai flexibilă, pentru a putea fi îndoită uşor. Copiii mici nu au suficientă putere să flexeze o talpă tare, şi astfel vor avea probleme cu echilibrul şi nu vor mai avea încredere să păşească. Vă recomandăm cu încredere câteva mărci care sunt specializate pe încălţăminte pentru primii paşi, şi le puteţi găsi şi la noi în ţară: Elefanten, Pediped, Robeez, Clarks, Start-Rite, See Kai Run, Naturino.

        Încercaţi să găsiţi pantofiori cât mai moi, mai uşori, evitaţi pantofii foarte rigizi pe gleznă pentru ca în acest fel copilul nu mai exersează suficient muşchii respectivi, aceştia se lenevesc şi astfel creşte riscul luxării gleznei şi a deformării picioruşelor. Un copil care merge în pantofi tari, rigizi, poate fi comparat cu un adult care merge în clăpari de ski - sunt foarte utili în acest sport extrem, însă pentru un mers obişnuit sunt inconfortabili şi complet nefolositori.

        Câteva magazine online:

        http://www.bigstep.ro/

          http://incaltamintecopii.ro/index.php

          http://www.hainedecopii.ro/

    3.  Piele sau alte materiale? 

        Este recomandat să luaţi încălţăminte din materiale cât mai naturale, care respiră: piele, bumbac, cânepă, etc. Copiii transpiră mai mult decât adulţii şi au nevoie de materiale de bună calitate.  

    
    4.  Cu talonet sau fără? 

          

        Dacă medicul otoped nu v-a recomandat în mod specific să cumpăraţi încălţăminte ortopedică (care se confecţionează pe comandă exact pe măsura copilului), nu este necesar să luaţi pantofiori cu talonet. Dimpotrivă, aceste talonete comerciale care se pun la încălţămintea de serie, nu potrivesc la fel la toţi copiii şi pot astfel să provoace mai degrabă daune decât să ajute în vreun fel.  Dl. doctor Jianu, şeful Clinicii de ortopedie pediatrică de la spitalul de pediatrie "Grigore Alexandrescu", spune că "purtarea de talonete poate face rău micuţului, producând tulburări vasculare ce pot duce la necroze".

        Noi alegem pentru copiii noştri cât de mult se poate încălţaminte fără talonet, primăvara şi toamna preferăm teneşii care au o talpă foarte flexibilă, plată şi materiale respirabile.

  
 

    5.  Putem da copiilor pantofi rămaşi de la fraţii mai mari?

        În general studiile arată că o încălţăminte purtată nu poate dăuna copilului, atâta timp cât ea nu a fost deformată. Orice schimbare în forma tălpii, sau a pantofului, poate influenţa dezvoltarea picioruşelor şi invariabil a mersului copiilor mici.

        Dacă pantofii au fost purtaţi extrem de puţin sau nu au urme vizibile de deformare, aceştia pot fi daţi fără probleme şi frăţiorilor mai mici.

     6.  Ce mărime alegem? 

        Deşi există câteva standarde, mărimile diferă de la un producator la altul. Puteţi avea surpriza ca un număr 21 la un producător să fie echivalent cu mărimea 20 de la altă firmă. De aceea, cel mai indicat este să măsuraţi cât mai exact atât talpa copilului, cât şi interiorul pantofilor.

        Conform unor studii făcute de medicii austrieci, este indicat să cumpărăm încălţămintea cu minim 12 mm mai mare decât talpa copilului. Această lungime va oferi suficient spaţiu pentru creşterea rapidă a picioruşelor – între 1 şi 3 ani, acestea cresc în medie cu 1,5 mm/lună, iar între 3 şi 6 ani cresc cu cca 1 mm/luna. 

        Resurse: http://www.kinderfuesse.com/english/2faq.asp
  

    7.  Cum putem măsura tălpiţa şi pantoful? 

        

        Una dintre metodele cele mai uşoare este să măsuraţi cu ruleta (sau un metru de croitorie) direct talpa desculţă sprijinită pe podea, de la călcâi până la degetul mare. La fel puteţi măsura şi interiorul pantofului, introducând ruleta (corectitudinea măsurătorii depinde însă mult de conformaţia pantofului) cu grijă, fără să o forţaţi.

        O alta metodă este să puneţi talpa copilului (desculţ) pe un carton tare, faceţi conturul cu un pix, decupaţi cartonul şi astfel puteţi verifica interiorul pantofului.

 

        

                                 

           Există şi aparate speciale de măsurat, cum este Plus12 (noi îl folosim, îl recomand cu căldură): http://www.kinderfuesse.com/english/plus12.htm

Căutaţi deci încălţăminte de calitate, nu trebuie neapărat să fie scumpă, dar este important să fie moale şi uşoară, să aibă talpa flexibilă şi anti-derapantă, materiale naturale, şi suficient spaţiu pentru degeţele (cea cu vârfurile aproape pătrate este cea mai bună pentru primii paşi)

Cel mai important aspect este să măsuraţi constant (la fiecare 6-8 săptămâni) talpa şi interiorul pantofilor, pentru a vă asigura că aceştia sunt încă buni. Copiii nu ştiu să spună că încălţămintea este prea mică, îşi ghemuiesc degetele şi formează un mers defectuos.

     Câteva resurse utile:

      Cercetari medicale SUA

     Cercetari medicale Austria

     American Orthopaedic Foot & Ankle Society

Mituri româneşti – platfus, talonet, gleznă susţinută

Când participăm la diverse târguri/expoziţii, avem ocazia să interacţionăm direct cu foarte mulţi părinti. Pentru noi este o ocazie excelentă să ne dăm seama de aşteptările lor cu privire la încălţămintea pentru copii. Nu de puţine ori auzim cam aceleaşi întrebări: "au şi talonet?" sau "nu ar trebui sa fie mai tari, să ţină glezna?" 

Ne-am dat seama că părinţii din România sunt destul de conservatori când vine vorba de nevoile copiilor, în ideea că preiau fără ezitare noţiuni transmise de la o generaţie la alta, sau mai bine zis "din moşi strămoşi" :) Puţini sunt aceia care se informează direct, fie întrebând mai mulţi pediatri/ortopezi, fie făcând un research pe net...Din păcate, majoritatea pediatrilor din România sunt la fel de dezinformaţi ca şi părinţii.

Ce este platfusul?

Profesor doctor Mihai Jianu, şeful Clinicii de ortopedie pediatrică de la Spitalul de pediatrie "Grigore Alexandrescu", lămureşte adevărul despre platfus. Până la 4 ani, 96% dintre copii au piciorul plat. Este o stare normală şi nu trebuie întreprins nimic, fiindcă "platfusul" acesta se vindecă spontan. Grăsimea de pe talpa copilului se resoarbe, bolta piciorului se retrage şi apare de la sine scobitura necesară pe laba piciorului. Statisticile mondiale au arătat că 10% din populaţia planetei are platfus. Însă doar 2% din această categorie de oameni prezintă platfus dureros care necesită tratament. 

    O altă autoritate în domeniu, Dr. Lynn T. Staheli, este fondator al organizaţiei Global HELP, director de Ortopedie de la Spitalul de Copii din Seattle (timp de cincisprezece ani ), în prezent Profesor Emerit la Universitatea din Washington. Câştigător a numeroase premii, dr. Staheli a condus diverse cercetări care au demonstrat că piciorul plat flexibil, mersul cu vârful în interior şi genunchii în paranteză sunt variaţii normale ale copilăriei şi se rezolvă fără tratament. Aceste informaţii au contribuit în mod semnificativ la declinul de tratamente inutile, ineficiente, şi neplăcute, cum ar fi încălţăminte ortopedică, atele de noapte şi bretele.

Broşura integrală: http://tikki.ro/Ce_trebuie_sa_stie_parintii_despre_platfus.pdf

Cât de utile sunt talonetele?

Medicul ortoped poate recomanda talonete, care sunt fragmente de cauciuc, piele, metal, plastic sau alt material sintetic modelat după forma piciorului, branţuri speciale pentru călcâi (sub formă de cupă) sau alte materiale care să poată fi introduse în pantof. Acestea menţin piciorul într-o poziţie neutră şi îl protejează de o presiune excesivă.

Medicul Marius Uscatu, chirurg ortoped, a răspuns întrebarilor cu privire la acest aspect. El atrage atenţia asupra faptului că talonetele de serie (cele din pantofii care se pot cumpăra din magazin şi nu sunt făcuţi pe comandă) sunt “nu numai perfect inutile, dar şi dăunatoare”. În cazul în care suspectaţi existenţa platfusului, cel mai indicat este să consultaţi un medic ortped pentru a nu neglija anumite afecţiuni concomitente, determinante sau nu pentru piciorul plat.

“De cele mai multe ori este vorba despre o supraveghere a evoluţiei piciorului, fără cel mai mic tratament. Nu s-a demonstrat în absolut nici un studiu necesitatea ortezării, respectiv a portului susţinătoarelor plantare sau a ghetelor cu cambrura rigidă. Evoluţia este în 95% din cazuri benignă, spre remisie spontană la vârsta adolescenţei”, a explicat dr. Uscatu.

Şi dl. doctor Jianu spune "Purtarea de talonete poate face rău micuţului, producând tulburări vasculare ce pot duce la necroze".  Chiar şi despre talus valgus spune dânsul că se corectează de la sine, în majoritatea cazurilor, prin exerciţiu şi mers liber (desculţ).

Surse:

http://medlive.hotnews.ro/talonetele-de-serie-sunt-inutile-si-daunatoare-dr-marius-uscatu-a-raspuns-cititorilor.html

Un alt articol interesant vorbeşte despre mersul desculţ:  

http://www.sixwise.com/newsletters/05/06/22/the-major-health-benefits-of-going-barefoot-really.htm

Să susţinem sau nu glezna?

O altă greşeală pe care o fac mai toţi părintii este să cumpere micuţilor pantofi rigizi, înalţi, care să susţină glezna. La naştere, glezna este maleabilă. Ea se întăreşte în timp şi capătă poziţia corectă mai ales când bebeluşul stă în picioare. Prin mersul liber, nesusţinut, glezna preia orice denivelare de pe locul unde calcă şi se întăreşte. Deci, logic, copilul ar trebui încălţat cu pantofiori cât mai flexibili şi moi, care să nu încorseteze mişcările, să lase muşchii liberi şi să-i întărească prin exerciţiu. Mai ales la primii paşi este vital să ocolim încăltămintea rigidă şi înaltă, pentru că îi limitează mult mişcarile copillui, el reuşind mai greu să-şi găsească echilibrul şi încrederea.

În Occident aceste mituri au fost demontate deja de multişor...însă acolo pediatrii îşi fac bine treaba, fiind la zi cu informaţiile. Există foarte multe studii în urma cărora s-a demonstrat clar că mersul desculţ este cel mai indicat pentru o dezvoltare naturală şi armonioasă a picioruşelor. De cele mai multe ori, inclusiv defecte gen „talus valgus” se vindecă de la sine prin mers liber, prin exersarea permanentă a muşchilor. Ar trebui să ne re-amintim că omul a mers desculţ de la începuturi şi că este cel mai firesc mod de a ne dezvolta şi menţine sănătatea picioarelor. Şi noi adulţii ar trebui să mai mergem desculţi din când în când...

Probabil nu vom reuşi să fim noi cei care dărâmă miturile consacrate...însă vrem doar să invităm părinţii să se informeze. Resurse foarte utile găsiţi în limba engleză şi aici:

http://www.robeez.com/SiteCM/U/D/924995D649C6C887.pdf

http://www.americaspodiatrist.com/2009/12/what-are-the-best-shoes-for-children 

   

Să începem cu începutul...

  

M-am gândit tare mult dacă ar fi bine sa creez un blog, dacă aş avea timp să mă ocup de el, sau dacă aş avea măcar ce să scriu :) Scrisul nu este talentul meu principal, însă dorinţa de a interacţiona cu oamenii este mult prea mare. Personal îmi plac foarte mult magazinele online care au şi blog, parcă au o faţă mai umană, şi îmi inspiră mai multă încredere, aşa că mi-am luat inima in dinţi şi m-am apucat şi eu de treabă.

În acest post aş vrea doar să ne prezentăm puţin: suntem o familie cu 2 copii, un băieţel de 4 ani, şi o fetiţă de 2 ani. Istoria papuceilor Tikki a început odată cu apariţia primului nostru copil, Ştefan, când dintr-o necesitate simplă de a-l încălţa cu ceva în casă, am ajuns să aflăm despre celebrii "soft sole shoes" - adica botoşeii (papuceii) de piele cu talpă moale. După îndelungi căutări, am comandat o pereche din SUA, puştiul nostru de doar 1 an fiind mai mult decat încântat de ei, iar noi în al nouălea cer. Mi-am dat seama că papuceii de piele sunt vitali în primii ani de viaţă ai unui copil, şi mi-aş fi dorit să am permanent o pereche pe măsură ce creştea. Aşa au apărut primele variante ale papuceilor Tikki - din necesitate, dar mai ales din motive financiare! Cam aşa au arătat primele modele :)

  

Primele încercări au fost destul de nereuşite, însă papuceii au fost suficient de practici încât să poată fi folosiţi. Iniţial am învăţat să cos pe o maşină manuală, şi pentru o perioadă am avut cu ce să-mi ocup timpul :) Ideal ar fi fost să găsesc nişte croitori pricepuţi care să coasă mai bine şi mai cu spor, însă după câteva încercări nereuşite (dezamăgitoare chiar!) de a colabora cu specialişti în domeniu, am continuat să mă ocup tot eu de partea practică.

Cam pe când începuseră să meargă comenzile, am fost nevoită să fac o pauză de mai bine de 1 an pentru a întâmpina venirea celui de-al doilea puiuţ al nostru: Teodora. Aşa se face că papuceii Tikki au mai bine de 3 ani vechime, însă oficial abia în decembrie împlinesc 1 anişor. Între timp am încercat să îmbunătăţim mereu papuceii noştri, pe baza feedback-ului de la părinţi, şi la fel ne dorim şi în continuare, să perfecţionăm produsele cât de mult se poate.

Aşa a ieşit următoarea serie de modele:

  

Când Teodora a fost suficient de mare să pot relua activitatea, m-am decis să trec de la stadiul de hobby la cel de "mică afacere", m-am ocupat mai serios de papuceii noştri dragi şi astfel au apărut modele noi, mai frumoase, mai bine făcute, cu îmbunătăţiri majore (burete pe talpă şi elastic reglabil). Am lucrat foarte mult la tipare, am vrut să iau ce este mai bun din Shooshoos şi Robeez, dar să le adaptez la piaţa românească unde copiii nu sunt aşa de mari/grăsuţi ca în SUA. Am lucrat îndelung şi la design, dorind modele atractive pentru copii, dar care să fie uşor de realizat cu tehnologia pe care o deţineam - totul era cusut manual, nu aveam (şi nici acum nu avem) maşini de brodat, aşa că ne trebuiau modele rezonabile din punctul acesta de vedere.

Cam aceasta ar fi istoria Tikki, o istorie care ne face să ne uităm cu mult drag în urmă, pentru că atunci începea viaţa noastră de părinţi cu atât de multe împliniri sufleteşti...Pentru noi Tikki reprezintă o ocazie deosebită de a CREA ceva în România - ceva frumos, calitativ, practic, care ne face mândri de fiecare dată când primim laude şi mulţumiri de la părinţi. Nu în ultimul rând Tikki înseamnă şi posibilitatea de a avea un program mai flexibil de lucru, şi de a petrece deci mai mult timp cu copiii noştri dragi...