Mituri româneşti – platfus, talonet, gleznă susţinută

Când participăm la diverse târguri/expoziţii, avem ocazia să interacţionăm direct cu foarte mulţi părinti. Pentru noi este o ocazie excelentă să ne dăm seama de aşteptările lor cu privire la încălţămintea pentru copii. Nu de puţine ori auzim cam aceleaşi întrebări: "au şi talonet?" sau "nu ar trebui sa fie mai tari, să ţină glezna?" 

Ne-am dat seama că părinţii din România sunt destul de conservatori când vine vorba de nevoile copiilor, în ideea că preiau fără ezitare noţiuni transmise de la o generaţie la alta, sau mai bine zis "din moşi strămoşi" :) Puţini sunt aceia care se informează direct, fie întrebând mai mulţi pediatri/ortopezi, fie făcând un research pe net...Din păcate, majoritatea pediatrilor din România sunt la fel de dezinformaţi ca şi părinţii.

Ce este platfusul?

Profesor doctor Mihai Jianu, şeful Clinicii de ortopedie pediatrică de la Spitalul de pediatrie "Grigore Alexandrescu", lămureşte adevărul despre platfus. Până la 4 ani, 96% dintre copii au piciorul plat. Este o stare normală şi nu trebuie întreprins nimic, fiindcă "platfusul" acesta se vindecă spontan. Grăsimea de pe talpa copilului se resoarbe, bolta piciorului se retrage şi apare de la sine scobitura necesară pe laba piciorului. Statisticile mondiale au arătat că 10% din populaţia planetei are platfus. Însă doar 2% din această categorie de oameni prezintă platfus dureros care necesită tratament. 

    O altă autoritate în domeniu, Dr. Lynn T. Staheli, este fondator al organizaţiei Global HELP, director de Ortopedie de la Spitalul de Copii din Seattle (timp de cincisprezece ani ), în prezent Profesor Emerit la Universitatea din Washington. Câştigător a numeroase premii, dr. Staheli a condus diverse cercetări care au demonstrat că piciorul plat flexibil, mersul cu vârful în interior şi genunchii în paranteză sunt variaţii normale ale copilăriei şi se rezolvă fără tratament. Aceste informaţii au contribuit în mod semnificativ la declinul de tratamente inutile, ineficiente, şi neplăcute, cum ar fi încălţăminte ortopedică, atele de noapte şi bretele.

Broşura integrală: http://tikki.ro/Ce_trebuie_sa_stie_parintii_despre_platfus.pdf

Cât de utile sunt talonetele?

Medicul ortoped poate recomanda talonete, care sunt fragmente de cauciuc, piele, metal, plastic sau alt material sintetic modelat după forma piciorului, branţuri speciale pentru călcâi (sub formă de cupă) sau alte materiale care să poată fi introduse în pantof. Acestea menţin piciorul într-o poziţie neutră şi îl protejează de o presiune excesivă.

Medicul Marius Uscatu, chirurg ortoped, a răspuns întrebarilor cu privire la acest aspect. El atrage atenţia asupra faptului că talonetele de serie (cele din pantofii care se pot cumpăra din magazin şi nu sunt făcuţi pe comandă) sunt “nu numai perfect inutile, dar şi dăunatoare”. În cazul în care suspectaţi existenţa platfusului, cel mai indicat este să consultaţi un medic ortped pentru a nu neglija anumite afecţiuni concomitente, determinante sau nu pentru piciorul plat.

“De cele mai multe ori este vorba despre o supraveghere a evoluţiei piciorului, fără cel mai mic tratament. Nu s-a demonstrat în absolut nici un studiu necesitatea ortezării, respectiv a portului susţinătoarelor plantare sau a ghetelor cu cambrura rigidă. Evoluţia este în 95% din cazuri benignă, spre remisie spontană la vârsta adolescenţei”, a explicat dr. Uscatu.

Şi dl. doctor Jianu spune "Purtarea de talonete poate face rău micuţului, producând tulburări vasculare ce pot duce la necroze".  Chiar şi despre talus valgus spune dânsul că se corectează de la sine, în majoritatea cazurilor, prin exerciţiu şi mers liber (desculţ).

Surse:

http://medlive.hotnews.ro/talonetele-de-serie-sunt-inutile-si-daunatoare-dr-marius-uscatu-a-raspuns-cititorilor.html

Un alt articol interesant vorbeşte despre mersul desculţ:  

http://www.sixwise.com/newsletters/05/06/22/the-major-health-benefits-of-going-barefoot-really.htm

Să susţinem sau nu glezna?

O altă greşeală pe care o fac mai toţi părintii este să cumpere micuţilor pantofi rigizi, înalţi, care să susţină glezna. La naştere, glezna este maleabilă. Ea se întăreşte în timp şi capătă poziţia corectă mai ales când bebeluşul stă în picioare. Prin mersul liber, nesusţinut, glezna preia orice denivelare de pe locul unde calcă şi se întăreşte. Deci, logic, copilul ar trebui încălţat cu pantofiori cât mai flexibili şi moi, care să nu încorseteze mişcările, să lase muşchii liberi şi să-i întărească prin exerciţiu. Mai ales la primii paşi este vital să ocolim încăltămintea rigidă şi înaltă, pentru că îi limitează mult mişcarile copillui, el reuşind mai greu să-şi găsească echilibrul şi încrederea.

În Occident aceste mituri au fost demontate deja de multişor...însă acolo pediatrii îşi fac bine treaba, fiind la zi cu informaţiile. Există foarte multe studii în urma cărora s-a demonstrat clar că mersul desculţ este cel mai indicat pentru o dezvoltare naturală şi armonioasă a picioruşelor. De cele mai multe ori, inclusiv defecte gen „talus valgus” se vindecă de la sine prin mers liber, prin exersarea permanentă a muşchilor. Ar trebui să ne re-amintim că omul a mers desculţ de la începuturi şi că este cel mai firesc mod de a ne dezvolta şi menţine sănătatea picioarelor. Şi noi adulţii ar trebui să mai mergem desculţi din când în când...

Probabil nu vom reuşi să fim noi cei care dărâmă miturile consacrate...însă vrem doar să invităm părinţii să se informeze. Resurse foarte utile găsiţi în limba engleză şi aici:

http://www.robeez.com/SiteCM/U/D/924995D649C6C887.pdf

http://www.americaspodiatrist.com/2009/12/what-are-the-best-shoes-for-children 

   

Să începem cu începutul...

  

M-am gândit tare mult dacă ar fi bine sa creez un blog, dacă aş avea timp să mă ocup de el, sau dacă aş avea măcar ce să scriu :) Scrisul nu este talentul meu principal, însă dorinţa de a interacţiona cu oamenii este mult prea mare. Personal îmi plac foarte mult magazinele online care au şi blog, parcă au o faţă mai umană, şi îmi inspiră mai multă încredere, aşa că mi-am luat inima in dinţi şi m-am apucat şi eu de treabă.

În acest post aş vrea doar să ne prezentăm puţin: suntem o familie cu 2 copii, un băieţel de 4 ani, şi o fetiţă de 2 ani. Istoria papuceilor Tikki a început odată cu apariţia primului nostru copil, Ştefan, când dintr-o necesitate simplă de a-l încălţa cu ceva în casă, am ajuns să aflăm despre celebrii "soft sole shoes" - adica botoşeii (papuceii) de piele cu talpă moale. După îndelungi căutări, am comandat o pereche din SUA, puştiul nostru de doar 1 an fiind mai mult decat încântat de ei, iar noi în al nouălea cer. Mi-am dat seama că papuceii de piele sunt vitali în primii ani de viaţă ai unui copil, şi mi-aş fi dorit să am permanent o pereche pe măsură ce creştea. Aşa au apărut primele variante ale papuceilor Tikki - din necesitate, dar mai ales din motive financiare! Cam aşa au arătat primele modele :)

  

Primele încercări au fost destul de nereuşite, însă papuceii au fost suficient de practici încât să poată fi folosiţi. Iniţial am învăţat să cos pe o maşină manuală, şi pentru o perioadă am avut cu ce să-mi ocup timpul :) Ideal ar fi fost să găsesc nişte croitori pricepuţi care să coasă mai bine şi mai cu spor, însă după câteva încercări nereuşite (dezamăgitoare chiar!) de a colabora cu specialişti în domeniu, am continuat să mă ocup tot eu de partea practică.

Cam pe când începuseră să meargă comenzile, am fost nevoită să fac o pauză de mai bine de 1 an pentru a întâmpina venirea celui de-al doilea puiuţ al nostru: Teodora. Aşa se face că papuceii Tikki au mai bine de 3 ani vechime, însă oficial abia în decembrie împlinesc 1 anişor. Între timp am încercat să îmbunătăţim mereu papuceii noştri, pe baza feedback-ului de la părinţi, şi la fel ne dorim şi în continuare, să perfecţionăm produsele cât de mult se poate.

Aşa a ieşit următoarea serie de modele:

  

Când Teodora a fost suficient de mare să pot relua activitatea, m-am decis să trec de la stadiul de hobby la cel de "mică afacere", m-am ocupat mai serios de papuceii noştri dragi şi astfel au apărut modele noi, mai frumoase, mai bine făcute, cu îmbunătăţiri majore (burete pe talpă şi elastic reglabil). Am lucrat foarte mult la tipare, am vrut să iau ce este mai bun din Shooshoos şi Robeez, dar să le adaptez la piaţa românească unde copiii nu sunt aşa de mari/grăsuţi ca în SUA. Am lucrat îndelung şi la design, dorind modele atractive pentru copii, dar care să fie uşor de realizat cu tehnologia pe care o deţineam - totul era cusut manual, nu aveam (şi nici acum nu avem) maşini de brodat, aşa că ne trebuiau modele rezonabile din punctul acesta de vedere.

Cam aceasta ar fi istoria Tikki, o istorie care ne face să ne uităm cu mult drag în urmă, pentru că atunci începea viaţa noastră de părinţi cu atât de multe împliniri sufleteşti...Pentru noi Tikki reprezintă o ocazie deosebită de a CREA ceva în România - ceva frumos, calitativ, practic, care ne face mândri de fiecare dată când primim laude şi mulţumiri de la părinţi. Nu în ultimul rând Tikki înseamnă şi posibilitatea de a avea un program mai flexibil de lucru, şi de a petrece deci mai mult timp cu copiii noştri dragi...